Da.Nici blogurile nu mai sunt ce au fost. Si acum o sa incep cu o povestioara din aia de adormit copii.
M-am apucat de asa numitul bloggin’ acum 1 an si aproape o luna. Habar n-aveam cu ce se mananca,ce o sa fie sau ce nu o sa fie. M-am apucat pentru ca am vrut sa vad cum e.M-am apucat pentru ca am vrut sa am ceva al meu,ceva care sa placa lumii de-l citeste (blogu’ zic ). Si a fost al naibii de misto senzatia cand au aparut primele comentarii,cand au aparut primele 100 de vizualizari,cand vezi ca lumea vrea sa te adauge in blogroll.Senzatia asta la fel de misto a aparut si cand am ajuns in zelist pe un onorabil loc 1000. Pentru mine,fara pretentii de mari blogger locul asta a fost chiar unul foarte bun.Si ca sa ajung aici n-am facut decat sa scriu.Bine,prost,am scris.
De ceva vreme incoace vad ca pe din ce in ce mai putini bloggeri ii intereseaza adevarata esenta a blogging-ului.Adica scrisul.De fiecare data cand apare vreo melodie noua,o vad peste toate site-urile.Cand apare un film,un eveniment,la fel.Pentru asta exista Monden.info.
Daca vreti sa fiti numiti bloggeri,pai faceti-o cum trebe’.
)Cred ca eram singurul care nu-l vazuse.Eram cam sceptic in ceea ce-l privea.Il vedeam ca pe o fitza,ca un must see,dar doar pentru ca l-a vazut si nu stiu cine.Acum ca a mai trecut febra asta m-am decis sa-l vad si bine am facut.
