Post-ul asta iti e dedicat tie.Aici sunt refularile mele din ultima perioada.Simt ca o iau razna,ca n-am cu cine sa vorbesc,ca nu are cine sa ma asculte,ca…te-ai schimbat.
Esti langa mine,dar cu toate astea eu nu te mai recunosc.Am ajuns sa fim ca doi straini,insa acum 3 luni ne stiam ca pe o carte deschisa.
Te-ai schimbat,nu mai esti la fel.Si te-ai schimbat pentru o persoaana pe care mai devreme sau mai tarziu nu o vei mai recunoaste. Persoana care nu-ti va sta alaturi la fel ca mine.
Nu intelege gresit,nu iti zic asta ca pe un repros,ti-o zic ca prietenul tau.Ala de odata era cel mai bun.
Poate ca ce o sa scriu acum o sa sune ca un status stupid de mess,dar “Unde inainte eram totul,acum sunt nimic “.De ce ? Din cauza ca vrei sa fii placuta de ceilalti,ca fara macar ei sa ti-o ceara,si astfel lasi in urma ta numa’ amintiri placute.
Nu stiu daca o sa iti dau sa citesti vreodata asta…Nu are rost.
Iar in final un citat foarte misto : A real friend is the one who walks in when the rest of the world walks out.”
Si ca sa scutim intrebarile :”Ai vb despre iubita ta ?Da’ cine e ?,etc.”,va zic ca nu e vorba de iubita mea.Cine tre’ sa stie,stie.. 
